Notre-Dame de Paris

Catedrala Notre-Dame (romana: Catedrala Doamna Noastra), cu referire la Sfanta Fecioara. Prima caramida de fundatie a fost pusa in anul 1163. In 1182, episcopul Maurice de Sully a sfintit altarul, dar constructia catedralei a durat din 1163 pana in 1345. Constructia cladirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrarile de pe fatada vestica, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima capodopera a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate ca desenele initiale si strana evocau inca stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oara solutii arhitecturale specifice stilului gotic.

Fatada dantelata si cele doua turnuri patrulatere de cate 69 m fiecare radiaza echilibru. Intrarea in catedrala se face prin trei porti bogat ornamentate, care evoca simbolurile goticului tarziu. Impresia spatiala in interiorul bisericii este coplesitoare, zidurile ei se inalta pe trei randuri de coloane. De proportii impozante, 130 m lungime, 45 m latime, 35 m inaltime, unde incap pana la 10 000 de persoane. Nava principala este impodobita cu statui si picturi.

Notre-Dame este considerata cea mai intunecata catedrala dintre marile catedrale gotice, dar, pe buna dreptate, lumina care se filtreaza prin rozetele colorate confera sentimente mistice in penumbra severa.
Vorbind despre vitralii, trebuie sa amintim de cele trei roze ale catedralei, care reprezinta una din marile opere de arta ale crestinatatii. Roza de sud, numita si La Rose du Midi, este un dar din partea regelui Saint Louis si este consacrata Noului Testament.

SURSA: http://ro.wikipedia.org/wiki/Notre-Dame_de_Paris